Dragostea nu cere arme, forte si energii distructive, ea nu se consuma ci se traieste in armonie si se bucura de uniunea partenerilor. Suna ideal, insa la un moment dat cere si efort pentru ca ceea ce era candva cu cuplu sa isi recastige acest statut.
Cand noi devine eu
Sa mergi la psihoterapie de cuplu pare o joaca sau cel putin un aspect greu de inteles, asta pana la momentul arzator cand se constata ca de fapt ar putea fi unica sansa – unica sansa de a recapata rabdarea de a-l sau a o asculta, unica sansa de a redescoperi in partener un aliat, de a comunica din nou, de a vedea cu alti ochi ce ati cladit impreuna.
Cand mai exact este momentul ideal de a opta pentru aceasta terapie? Desigur ca in primul rand trebuie constientizata nevoia. Implica ambii parteneri, desi de cele mai multe ori pare si greu de convins unul dintre ei. Un astfel de moment poate crea frustrare clar, ca si cand voi doi care va stiti cel mai bine unul pe altul nu reusiti sa ajungeti la un numitor comun; atunci cum ar putea un necunoscut sa va ajute?
Pare greu de definit cand. Multe cupluri ajung sa faca terapie pentru ca nu pot trece peste o trauma, pentru ca nu mai comunica bine, pentru ca nu stiu sa isi gestioneze nervii, banii, stresul si revarsa totul asupra partenerului. Tiparele pot fi multiple. Cert este ca din ecuatia noi devine un egoist eu sau tu.
Prejudecati legate de psihoterapia de cuplu
Un prim zid de care se loveste unul din parteneri este refuzul vehement si negarea absoluta ca terapia poate fi o solutie. Din jena, teama, necunoscut. Pentru ca multi dintre noi suntem obisnuiti sa cadem intr-o stare de apatie totala dupa ce consolidam o relatie; ne relaxam cu privire la disponibilitatea persoanei partener de viata.
De aici porneste si neimplicarea, delasarea, lipsa de atentie. Pare greu de crezut ca intr-o relatie trebuie sa depui efort, sa fii atent, sa iti doresti binele, sa ajuti la realizarea planurilor? In fapt nu, insa nu ne gandim la asta mereu ci ne lasam condusi de alte probleme, de cotidian si ne obisnuim ca el sau ea sa fie acolo mereu. Pana intr-o zi…
O alta prejudecata este ca trebuie sa te destainui mai degraba unei persoane din familie, decat unui strain. Ei bine, marea greseala aici tine de faptul ca un psihoterapeut chiar poate ajuta cuplul sa treaca de perioadele de criza. In schimb, un membru din familie va fi clar subiectiv, va imparti vina, va spune sa stati impreuna pentru ca lumea va barfi si nu e frumos sa desparti o familie sau cine stie ce altele. O astfel de abordare nu este de fapt una sanatoasa.
Prejudecata se rezuma de asemenea la ideea in sine ca a merge la terapie inseamna o problema. Ca este grav. Intervine teama si nu curajul de a infrunta totul.
Prejudecati sunt multe, le avem cu totii. Insa mai presus de orice trebuie sa ne dorim sa ne fie bine. Asta va fi de ajuns sa ajungeti si la psihoterapie de cuplu.
